Salut! Eu sunt ochioasa bine înrădăcinată

Eu sunt o grădină

În așteptarea florilor,
cu rădăcini puternice

Am cunoscut-o într-o seară și am avut senzația că stau de vorbă cu o versiune de Iulia din trecut, de când aveam vârsta ei. Am recunoscut în ea entuziasmul de a vorbi despre cei dragi și despre iubire, în general. Am recunoscut căldura și dorința de a se apropia cu sufletul de oameni. De a se lăsa cunoscută, iubită. Am recunoscut, însă și neîncrederea de a se apropia, și apărarea de a fi „mai bine singură”. Am recunoscut și rădăcinile puternice cu familia, cu trecutul. Am recunoscut zidurile ce ascund fragilitatea florilor, în raport cu lumea, cu explorarea ei. Am recunoscut și lipsa gardurilor, prin care lumea să o vadă, dar care să o și protejeze. Și apoi am mai zărit în ea ceva ce sper să nu văd construit vreodată, așa cum eu am învățat cu trecerea anilor: un început de ziduri, de scuturi.

22 Ochioasă bine Înrădăcinată

Află mai multe despre mine

Eu sunt puternică
dar atât de fragilă

Am văzut în ea o grădină plină de flori colorate. O grădină ce are nevoie și de un gard, un altul decât precauția. O grădină în care se adună toate florile, toate parfumurile și care are nevoie de mâini dibace și de grijă să înflorească. De soare și căldură, de apă, de hrană. Așa am văzut-o pe ea, din tot ce mi-a povestit. Am văzut-o feminină, delicată, ca o dâră de parfum purtat de o Ava Gardner sau Ingrid Bergman într-un film alb-negru. Am văzut-o delicată și feminină, dar nu eterică. Un fel de feminitate care știe să fie bine înfiptă în pământ.

Așa că am reprezentat-o înconjurată de flori și vrejuri, tulpini și frunze. Am așezat în ochii ei și delicatețea, și eleganța ființei sale, și feminitatea sa. Mi-a fost teamă să scriu ce urmează să scriu, dar am așezat în ochii ei și rădăcinile care, deși sunt acolo din iubire și ea le onorează cu aceeași iubire, îmi pare că o țin pe loc. Îmi pare că o țin pe loc din a explora lumea, viața, oamenii. Alți oameni. Iar și iar. Cu aceeași căldură, pasiune, energie, admirație și deschidere cu care explorează iar și iar legătura cu trecutul.

Poate de aceea am lăsat ochii săi nedefiniți, neconturați. Se revarsă cu flori și frunze și petale, în exterior. Dincolo de precauția cu care mi-a mărturisit că se apropie de oameni noi, am văzut asta în ea, în copilul ei interior: revărsarea de flori, de culoare, de parfum, de bucurie, de viață. Și e minunată această cascadă de dragoste ce pornește din ea către exterior și pe care eu am văzut-o necuprinsă de niciun gard, ci poate, din loc în loc, ca în mănunchiuri, de vrejuri și rădăcini puternice.

Tu, Ochioasă Bine Înrădăcinată, deși ești atât de bine ancorată în pământ, ai atâta revărsare de iubire în tine! Ai atâta dorință de explorare, de cunoaștere, de apropiere, de viață! Și, ascultându-te și simțindu-te, îmi pare că mai mult reverși către trecut. Nu spun că nu e minunat să  îți uzi rădăcinile! Ah, e grozav, căci ele sunt stabilitatea și siguranța ta! Dar spun că ai merita să așezi un gărduleț, altul decât neîncrederea în alți oameni. Să așezi un gărduleț, ca să nu construiești ziduri! Și mai spun, poate pentru că eu am construit ziduri, deci îți spun cu drag și duioșie, ca și cum mi-aș spune mie din trecut, că ai merita să ții florile tale și pentru tine, cea de acum, cea ce va fi, dincolo de cea care ai fost. 

Plantele de acasă au crescut. Și au crescut frumos. Și inspiră gingășie, admirație, drag de tot ceea ce înseamnă rădăcina ta. Și mi-ai transmis atâta duioșie, grație și iubire pentru vechii grădinari. M-aș bucura peste ani să văd grădina ta crescând pentru tine mai mult. Pământul tău e atât de fertil pentru iubire! M-aș bucura să te văd crescând și alte rădăcini. Și alte flori și plante. Urcând pe alte și alte vrejuri. Explorând alte și alte grădini, lăsând și vântul să îți ia din petale și din semințe, să le împrăștie printre oameni, dar păstrând mereu o seră cu toate semințele tale, din care să crești alte și alte grădini, numai pentru tine.

Poți avea și tu o ilustrație personalizată