SALUT! EU SUNT OCHIOASA luminoasă, AL TREILEA OCHI

povestea mea începe așa

A fost suficientă o privire

Într-o seară am cunoscut un om din care radia lumină. Sau, cel puțin, așa mi s-a părut mie . Dar nu genul acela de om „fals optimist”, atât de des întâlnit astăzi. Ci un om din care puteam citi că își parcursese durerile. Și le văzuse, și le oblojise, și le onorase. Așa că l-am desenat repede să nu uit cum se simte asta.

Ochioasă al treilea ochi

Află mai multe despre mine

Eu sunt despre oamenii-lumină

În seara aceea eram la ziua unei prietene. De puțin timp ieșisem din cea mai importantă relație din viața mea. Eram sugrumată de toate fricile mele și reziduurile fricii lui. Tocmai ce reînvățam să apropii de oameni, așa cum sunt eu. Fără măștile mele de „Uite ce tipă puternică și ce arogantă e!” Eram eu, printre oameni „noi” pentru mine. Și eram neînsemnată, mică și… degeaba. Și când spun ”eram” mă refer, de fapt, la cum mă simțeam.

Stăteam la masă printre oameni care zâmbeau, râdeau, se distrau, vorbeau. Și fiecare cuvânt pe care îl scoteam îmi spunea: „Taci! Mai bine taci, te faci de râs! Ești ridicolă! De ce ar vrea cineva să te audă vorbind?” Mă surprindea dialogul acesta interior. Nu îl auzisem. De fapt, el rula pe fundal dar eu nu mai eram în contact cu rușinea de a fi eu, de a exista eu ca mine, de când eram copil. Oh, chiar conțin eu asta? Mă durea să mă văd așa dar mi-am promis că nu voi supracompensa cu discuții interesante. Că nu voi supracompensa cu apropieri forțate. Îmi voi da voie să fiu cine sunt.

Așa că, în seara aceea, mi-am dat voie să stau la marea masă de oameni, să ascult, să nu judec, să observ. Pe ei și mai ales pe mine. Deci, eu atunci când cunosc oameni noi, dacă nu aduc interiorul meu, dacă nu aduc prezența mea excesivă, dorința mea de a mă arăta deschisă și disponibilă și amuzantă, și „cea care le ține tuturor de urât”, dacă nu aduc căldura mea, dacă nu aduc lucrurile deștepte pe care le-am învățat, asta conțin? Gol de mine? Îmi e rușine cu mine? Da, am pictat această ochioasă „Al treilea ochi” tocmai când mă conectam cu emoții bine ascunse și reprimate: rușinea de a exista așa „defectă și greșită” cum iată, existam.

Și așa, greșită cum simțeam. Așa inadecvată cum mă simțeam. Așa goală cum mă simțeam, a pășit ea. Ea, o cunoscută de-a unei amice, devenită între timp bună prietenă. Ea, radiind lumină, calm, iubire de viață, de oameni și de sine. Dar nu le radia forțat. Nu era genul acela roz-optimist în societate, pe care îl suspectezi că acasă se gândește cum să se sinucidă (adică cum fusesem eu mult timp). Era omul luminos tocmai pentru că trecuse prin toate întunericurile lui. Cel puțin asta ajungea la mine. Așa că, emoțional m-am „agățat” puțin de ea, de prezența ei calmă. Adică am făcut ceea ce bine știam, fără să știu de ce.

În timp, aveam să descopăr de ce: pentru că tocmai de mine mereu mi-a fost greu să mă atașez. Cum să fi făcut asta când eu mă uram? Când eu mă gândeam că nu merit iubire? Când eu credeam că dacă îmi dau voie să fiu cum sunt eu, aici și acum, cu multele mele contraste și trăiri, „ne-plată”, ”ne-moartă”, oamenii mă vor respinge? Cum să fiu eu când eram sigură că în clipa când îmi voi arăta imperfecțiunile mele oamenii mă vor abandona? 

Aveam să învăț, de atunci și până acum, adică de aproape 10 luni că pentru a nu mă agăța de oameni, pentru a fi acceptată cu totul ce ceilalți, trebuie să fiu eu cu mine, și când sunt urâtă și imperfectă. Și atunci să am răbdare, compasiune, drag de mine. Să mă re-cresc. Aveam să învăț că eu pe mine am nevoie să nu mă abandonez, să nu mă resping, oricine m-ar părăsi și oricine m-ar respinge. Și asta a început exact în seara când am cunoscut-o pe Omul-Lumină. 

 

Conțineam rușinea mea și neputințele mele și în timp ce toți de la masă vorbeau de adicții, am îndrăznit și eu să vorbesc de dependențele mele. Iar ea a fost omul care nu m-a judecat atunci, care nu a judecat pe nimeni, de fapt. A fost omul care, cu compasiune și înțelegere, a oferit prezență și suport. Și de acolo m-am simțit puțin mai văzută. Așa că am pictat-o așa cum am văzut-o eu la rândul meu.

Poți avea și tu o ilustrație personalizată