Salut! Eu sunt ochioasa pentru ceilalți

Eu sunt întoarsă către lume

Îmi găsesc sensul în a oferi

Mă bucură întotdeauna când oamenii vin către mine, cu deschidere, să aibă o Ochioasă sau un Ochios. Bucuria pe care o resimt când vine cineva să comande o ilustrație pentru cineva drag este, parcă, mai mare. Într-un astfel de gest stă bine așezat „Te văd, te aud, te cunosc, te înțeleg, te iubesc, însemni atât de mult pentru mine, încât îți știu cotloanele inimii.” Nu cred să fie ceva mai frumos de o așa declarație de iubire. Poate doar iubirea auto-declarată, simțită pentru sine întocmai cum visăm să o primim de la ceilalți.

Ochioasă Pentru Ceilalti

Află mai multe despre mine

Eu sunt lumina celor din jur

Așa am simțit când a venit către mine prietena ei, a Ochioasei pentru Ceilalți. Ea a vrut să îi ofere un cadou altfel. Și astfel, am cunoscut-o pe ea, pe Ochioasă și am mai cunoscut ceva: iubirea dintre ele două. De altfel, de aceea este și mai mare bucuria de a desena o Ochioasă oglindită mai întâi prin ochii altcuiva și după aceea reflectată prin mine. Și cred asta pentru că și eu, precum Ochioasa pentru Ceilalți, mi-am întors sufletul către ceilalți multă vreme. Așa am învățat să mă iubesc: iubindu-i pe ceilalți, văzându-i, ajutându-i, fiind pentru ei sprijin și călăuză, fiind acolo necondiționat, cu toată ființa mea. 

Tocmai asta este și frumusețea ochioaselor: îmi dau prilejul să desenez copiii din oameni și să îi văd pentru ca mai apoi să constat că descopăr în ei fărâme din mine. Uneori, descopăr fărâme ce încă dor și răscolesc: cioburi de oglinzi, ca în povestea lui Gerda, Kay și a Crăiesei Zăpezilor. Alteori, descopăr lumini colorate care mă mângâie pe dinăuntru. În povestea ei, povestea Ochioasei Pentru Ceilalți am revăzut lumina și umbra de a fi cu pieptul deschis pentru cei din jur. În ea am văzut lumina aceea ce stă trează mereu, ca un Far la capăt de lume, arătându-le celorlalți cât sunt de valoroși.

De aceea i-am și așezat acea lumină în piept. Am simțit-o. Am știut-o. Acea lumină se revarsă către lume și încălzește, salvează, este dătătoare de viață și de iubire. Să fie dragoste mai mare decât „Ce ai nevoie? Sunt aici pentru tine!”?. Dincolo de acea lumină am mai așezat din lumile ei, așa cum au ajuns ele la mine prin poveștile prietenei sale. Am așezat-o pe Ochioasă între straturi de realitate. Când în eter, când printre ape, când printre verde, când printre nori, când în lumină, când în întuneric. Așa am văzut-o: ancorată în lumea aceasta dar și cu sufletul pe undeva prin ceruri. 

Am ales să nu amestec straturile. Sunt toate intense și explozive, poate. Poate și pentru că în lumile sale, Ochioasa pentru Ceilalți trăiește cu totul. Dincolo de poveștile noastre asemănătoare, am încercat să o redau așa cum ea însăși de cunoaște. Am aflat că am reușit să o văd și nu pot decât să mă bucur. Am avut un aliat minunat: o femeie ce își cunoaște și iubește prietena. Dincolo de intensitatea de pe dinăuntru a acestei Ochioase este și liniște.

Am ales să nu amestec straturile sale și să le las să fie. Și dacă din piept i-am pictat lumină izvorând, deși în jurul ei e Cosmosul rece, în ochi i-am așezat fragmente. Vezi tu, Ochioasă pentru Ceilalți, nici recele Univers nu a rămas așa de rece, căci l-am animat cu steluțe și lumini aurii. Nu putea fi rece pe lângă tine. Dar, la fel, vezi tu, nici fragmentele din ochii tăi nu au găsit atâta căldură și viață câtă reverși către ceilalți. Este acolo. Și este multă. Și ar fi și pentru tine, cu nesaț. Da, chiar mai multă decât îți dai voie să oprești acum. 

De unde te privesc eu, Ochioasă pentru Ceilalți, meriți să fii mai întâi pentru tine. Nici dacă ai vrea, nu ai putea vreodată să îi uiți pe ceilalți. Ți-ar fi imposibil să nu îi încălzești cu dragoste și lumină, să nu le dai viață din pieptul tău. Pentru că așa ești tu. M-aș bucura să te cuprinzi pe tine mai mult. Să nu dai viață din pieptul tău decât după ce te-ai încălzit pe tine. M-aș bucura să simți din piept și din ochi cea mai mai dragoste care există: „Ce am nevoie? Sunt aici pentru mine!”. Și apoi, cu fântâna plină să lași lumina ta, în cascade mai departe. Ai cu tine totul: ai liniștea din nori, ai lumina din stele, ai pacea din ape și viața din copaci. Te rog, mai oprește din ele și la tine!

Poți avea și tu o ilustrație personalizată