Salut! Eu sunt ochioasa „perfectă”!

Eu duc lumea în spate!

Dar sunt atât de fragilă!

Povestea acestei ochioase este altfel. O bună amică de care mă simt tare apropiată mi-a scris într-o seară că ar vrea o ochioasă. Doar că nu era pentru ea! Grea misiune, m-am gândit, să oglindesc pe cineva necunoscut, prin intermediar. Practic, să mai fie o „oglindă” la mijloc. Îmi plac provocările. Îmi place Oli, amica mea. Și mi-a plăcut și lumea ei, a Ochioasei „perfecte”. De ce i-am zis așa? Păi…

11 Ochioasa perfectă

Află mai multe despre mine

Eu sunt despre sensibilitate ascunsă sub armuri

Despre ea, Ochioasa „perfectă” am aflat în primă fază că este Fecioară. Așa îmi spunea amica mea și buna ei prietenă. Am cerut mai multe detalii despre ce înseamnă asta ca descriere a ei. Am aflat că îi place lucrul impecabil făcut. Că este atentă la detalii. Că este calmă și „mai zen ca mine”, așa cum o descria buna ei prietenă. Am mai aflat că iubește marea și cățeii. Că a salvat un câine găsit în parc. Aici semănam tare bine toate trei! Și dincolo de asta, de asemănările acestea, mă gândeam, cum să oglindesc eu o ”Ochioasă perfectă?”

De ce continui să îi spun așa? Răspunsul acestei întrebări este și revelația pe care am avut-o despre cum aș reda universul interior al prietenei amicei mele. Amica mea îmi relata multe-multe calități ale prietenei sale de care o leagă o relație de zece ani. Or, eu mai aveam nevoie de ceva pentru a crea o ochioasă completă: de umbrele ei, dincolo de lumina ei. Așa că i-am cerut amicei mele să îmi spună și ce umbre are iar ea mi-a spus că nu ar ști ce să îmi răspundă. A continuat spunându-mi că ea nu știe să aibă defecte, că e perfectă! 

Aici a intervenit rolul meu de oglindă. Am auzit acest „nu știu de umbra ei, e perfectă” și ceva s-a rostologit pe scările dinăuntrul meu. Asta știam cum se simte! La fel și dorința de a salva suflete. Până atunci îmi venise tare greu să găsesc numitorul comun dintre mine și ochioasa necunoscută, căci eu am funcționat mai degrabă haotic și m-am pulverizat în toată viața mea, în timp ce ea, din spusele amicei mele este disciplinată și adoră curățenia în jurul ei. Totuși, iată că, dincolo de felul în care reușisem să funcționăm, pornisem din același loc. Din locul copilului ce trebuie să se arate perfect, ce nu își lasă umbrele și vulnerabilitățile la vedere.

Așa că, dragă Ramona, de aici am pornit să te schițez, și să-mi fie cu iertare, dacă am pus prea mult de la mine! Chiar mi-ar prinde bine să conturez povestea ta și prin ochii tăi mai mult! Te-am desenat ca fiind „perfectă” pentru că știam cum se simte această imensă greutate de cărat: scutul de a te arăta fără neputințe, fără defecte, fără „umbre”. Mi-am permis să „adun” această perfecțiune în bilelele acelea grele și ușor amenințătoare ce stau peste petalele tale albe. Pentru că, dincolo de acest scut, am văzut în tine, prin ochii lui Oli, toată sensibilitatea și căldura ta de copil atotputernic. 

Recunosc, mi-am mai luat detalii și de pe conturile tale de social media. Te-am urmărit puțin, da 🙂 Am găsit acolo nevoia de ordine dar și iubirea de profunzime și o sensibilitate ca de porțelan. De aceea te-am așezat pe plajă și am păstrat în jurul tău o lume delicată, firavă. Am preferat să așez marea în ochii tăi, acolo unde am așezat și câte ceva din pulberea Universului, din care știu că iei când creezi. Ține bine de narcisa ce îți stă drept protecție! E aparent firavă și sensibilă, dar noi două știim că are atâta forță!

Poți avea și tu o ilustrație personalizată