Salut! Eu sunt ochioasa structurată

Eu sunt puternică

Suficient de puternică încât să fiu vulnerabilă

Mi-a scris că și-ar dori o ochioasă. Nu mă așteptam să găsesc în ea un suflet atât de așezat. Am fost surprinsă să aflu cât este de tânără, căci așezarea și structura ei de om mare mi-aulăsat impresia unui „suflet bătrân”. Oribilă expresie, știu, dar nu am găsit niciun corespondent care să spună cât de înțeleaptă mi-a părut.

16 Ochioasa Structurată

Află mai multe despre mine

Eu sunt despre redescoperire

Întotdeauna am găsit că generația ce vine din urmă este mai înțeleaptă. Mai deșteaptă. Simte și vede mai bine prezentul în care trăim. Așa am cunoscut-o și pe ea, pe Ochioasă Structurată. Și apoi am descoperit-o mai bine pe dedesubt. Am regăsit în ea acel scut greu de dus pe care l-am cărat și eu mult timp. Acel scut al copilului devenit adult prea devreme. E ciudat cum, deși poveștile ne sunt diferite, rezonăm cu anumite lucruri din oameni. Am văzut cum Ochioasa aceasta a devenit puternică, planificată, „fără de greșeală”. 

Dar m-am bucurat că ea a descoperit că acest scut nu i se cuvenea, mai devreme decât am făcut-o eu. Încă un lucru de admirat la cei ce vin din urmă: capacitatea de a se regăsi mai devreme decât noi, cei de după ei. M-a bucurat sensibilitatea unei femei ce a trebuit, a fost forțată să devină adult înainte de vreme. Și dorința de a se regăsi pe sine dincolo de orice, cu blândețe, cu calm, cu liniște. 

Am păstrat, totuși, numele de Ochioasă Structurată și chiar am așezat acel geometrism al lucrurilor bine făcute, ordonate, așezate în ochii săi. Și apoi, tocmai din acea structură am pornit să ilustrez tot ce ia formă din ea, acum, aici. Am făcut asta pentru că am găsit în ea calmul de a onora ceea ce a primit. Am modificat geometria pe care o începusem, căci îmi părea rigidă și nu, această Ochioasă nu era așa. Am făcut-o cu „poftă de joacă”, ca un carusel, ca un caleidoscop. M-am bucurat să desenez tot ce înmugurește pe sub scuturile unei femei mereu puternice: toată vulnerabilitatea și căldura, toată sensibilitatea, fragilitatea și feminitatea, toată dorința de viață, de dragoste și de frumos. 

Din ochii aceștia în care s-a așezat cândva ordinea și disciplina au crescut și flori, și copaci, și frunze, și muguri ori vrejuri. Au crescut și baloane să îi amintească de copilărie, de joacă, de zbor, de libertate, de plutire, de firesc, de „cum o fi, sunt bine”. Au crescut steluțe, să îi aducă aminte de magia din ea și de strălucirea pe care am văzut-o și în ochii ei, când mi-a povestit despre lucrurile ce îi aduc bucurie și sens. A crescut căminul pe care și-l construiește cu blândețe, căldură și drag în ea, căci așa va rămâne mereu cu ea.

Din rădăcinile ei, din tot ce a învățat cândva, din îngrădirea ce ar fi fost cândva, am văzut cum reușește să te construiască acum, onorându-se și pe tine. Îți mulțumesc, Ochioasă Structurată, că m-ai făcut părtașă la bucuria ta de a crește culoare, descoperire, putere, sensibilitate, feminitate, siguranță, întoarcere către tine. Am încredere că tot ce începi acum să crești va ajunge să iasă din foaie 🙂 De fapt, iese deja.

Poți avea și tu o ilustrație personalizată