Salut! Eu sunt ochioasa Cu LUMINI ÎN UMBRĂ

Eu SUNT PLINĂ DE CULOARE

Și ascund atâta bucurie de viață!

M-am bucurat să mă gândesc la feminitatea din ea. La ceea ce ar fi Ochioasa sa, latura sa feminină. Am găsit că este un act de curaj. Această asumare, deschidere și curiozitate de a lăsa la vedere latura sa feminină. De a se conecta cu ea. M-am bucurat tocmai pentru că asta mi-a oferit și mie prilejul de mă conecta atât la energia sa feminină, cât și la a mea. În plus, ca în oglindă, am fost în contact și cu energia sa masculină și cu a mea. A fost o călătorie cu adevărat fascinantă. O călătorie plină de culoare și de joacă. O călătorie a deschiderii. Deschiderea ta către anima ta m-a inspirat și pe mine să mă deschid către animus-ul meu. Pentru acest carusel îți sunt recunoscătoare. 

27 Ochioasa cu Lumini în Umbră

Află mai multe despre mine

Eu plantez semințele sensibilității mele

Îl priveam, Îl ascultam și îmi era clar cine este Liviu ca bărbat. Cine a învățat să fie ca stâlp, ca om pe care se pot baza ceilalți, ca energie masculină. Pe măsură ce îmi povestea despre el începeam să fac cunoștință și cu energia sa feminină. Pe cât de energic, de activ, de implicat, de dinamic, de acționalist, de puternic și de adaptabil este Liviu, bărbatul, pe atât de tăcută, așezată, detașată, calmă, liberă și plină de simțire este energia ta feminină. Și în același timp, pe cât de „părinte”, de calculat, de prezent este Liviu, pe atât de copilă, de plutitoare și de visătoare este anima sa. M-am bucurat să îl văd așa, cu toate culorile, cu toate luminile. Așa că, astfel l-am desenat. 

Liviu este primul bărbat care și-a dorit o Ochioasă. O Ochioasă care să reprezinte energia sa feminină. Ochioasa sa are lumini în umbră tocmai pentru că este atâta frumusețe și căldură în ceea ce el încă ține ascuns doar pentru el. Umbra pe care o aruncă Ochioasa sa este una albă, luminoasă și plină de culoare. Plină de petale, de flori, de muguri, de vrejuri, de înfrunziri. Acolo, în umbra sa ascunsă dar luminoasă el cultivă, departe de lume, sensibilitatea și vulnerabilitatea sa. Este atât de așezată încât m-am simțit ca într-o seră, ca într-un luminiș departe de lume și de agitație, desenând-o. Pentru acest strop de rouă îți mulțumesc. Și pentru toată bunătatea descoperită în tine îți mulțumesc. 

Am redat-o tocmai prin faptul că din umbra sa fertilă, plină de viață lăuntrică, de explozie de culoare, roiesc fluturi de toate formele și culorile. Și ei dau viață, și ei au un dans al lor. O roire a chefului de a trăi, de a fi liber, de a explora, de a vedea, de a cunoaște, de observa, de a te detașa, de a te conecta, de a gusta. Și dacă în umbra sa am așezat înflorire, plutire, zbor și strălucire, pe lângă el și în ochii săi am pus și structura pe care am văzut-o la bărbatul Liviu. De fapt, bărbatul Liviu este acum atât de puternic, de așezat, de în contact cu el însuși, încât își dă voie să planteze semințele feminității, sensibilității și vulnerabilității sale. 

Așa că, astfel l-am reprezentat: el ești acela care udă rădăcinile sensibilității sale. El este acela care, deși a avut umbre multe și grele, a găsit modalități de a le face colorate, luminoase, frumoase. Din semințele sădite de el cresc acum vlăstari și sere întregi. Dintr-o astfel de seră l-am desenat eu. Din căldura și liniștea ei îmi pare că l-am desenat. Așa că i-am oferit un loc de cinste într-unul din ochii Ochioasei sale. Într-un ochi este lumea pe care o visează, pe care o intuiește, cu care este conectat, pe care o aduce în realitatea tsa tot mai mult. Acolo este sera, dacă nu cumva jungla plină de vegetație, de flori și de frunze. Totuși, jungla are pericole. În sera sa am găsit doar liniște și un fel de ordine. Nu control. Ci așezare. Acolo, din el, din sensibilitatea sa plouă peste tot ce sădește el. 

În celălalt ochi este și structura, geometria despre care spuneam mai sus. Acolo sunt rigorile lui „trebuie să fii așa și pe dincolo”. Dar până și acestea sunt pline de culoare și plutitoare, deși adunate într-un fel de conglomerat. Le-am așezat adunate pentru că șile asumă. Dar până și ele sunt libere, pregătite să își ia zborul, cu chef de joacă. Și chiar printre toate aceste cărămizi colorate ale lui Liviu cel ce a aflat că sensibilitatea trebuie protejată, căci altfel nu se putea atunci, se află înflorirea prezentului. 

Mai întâi îmi venise să îi las acest ochi extrem de geometric dar părea rece, părea inexpresiv și nu era al său așa cum îl văzusem. Lipsea ceva. Tocmai acel început de înflorire a așezat acolo ce era nevoie: deschiderea către a fi cine ești cu totul. Cu toate felurile în care a trebuit să fii și care s-au pus cărămizile lui Liviu cel puternic. Cu toate felurile în care te descoperi și îți dai voie să fii, tot mai mult, prin tulpinile și florile lui Liviu cel vulnerabil. De fapt, din acele structuri își ia seva ludica și vitala ta energie feminină. 

Din umbra ta își ia culoare lumina ta. Din tot ce ai învățat să plantezi, iată, acum culegi. Și nu pot decât să mă bucur de atâta frumusețe găsită în tine. În ungherele tale cele mai ascunse unde am aruncat o privire. Sub o frunză, sub o petală. Sau de-a dreptul sub lumina caldă ce se revarsă prin ferestrele serei în care tu cultivi grădina animei tale. M-am simțit atât de liberă să fiu în această seră în care am poposit vreme de ceva timp, cât să te văd. 

M-am simțit privilegiată că mi-ai arătat din lumea ta ascunsă, din sensibilitatea ta de copil. Și nu găsesc că este altfel decât miraculos că ai păstrat în tine lumina, joaca, căldura, iubirea, pacea, libertatea, curiozitatea și deschiderea de copil. Că ai cultivat și mai mult tihna, bunătatea și blândețea de a fi pe dinăuntru, dincolo de zumzetul timpurilor. Că ai cultivat răbdarea de a planta și de a hrăni lumina, dincolo de umbre. Așa am văzut eu energia ta feminină și a fost o onoare, o bucurie și o pace incredibilă să te redau.

Poți avea și tu o ilustrație personalizată