Salut! Eu sunt ochioasa PLINĂ-OCHI

Eu SUNT ECLECTICĂ ȘI MAI MULT DE ATÂT

Și caut liantul care să mă țină împreună

Câte nume mi s-au perindat prin minte, căutându-i „numele”. Am vrut să îi spun „Ochioasa Floră și Faună”, pentru că are în ea feritilitatea vieții. Am vrut să o cheme și ”Ochioasa Pană de Păun”, căci penele de păun sunt pline de „priviri” și de culori. Am vrut să îi spun Ochioasa Eclectică și îmi suna sec, matematic pentru ea, or ea este plină de vibrație. Am vrut să îi spun Ochioasa cu de Toate, cum am glumit noi două, ca la shaorma. Am vrut să îi spun Ochioasa Plină de Contraste. Și așa decisesem, aproape. Deși nu eram mulțumită. Fremătam. Mai era ceva.

26 Ochioasa Plină Ochi

Află mai multe despre mine

Eu mă îmbrățișez cu tot ceea ce sunt

Contrastele s-au creat cu un scop. S-au creat pentru că a avut ochi să vezi multe. Foarte multe. Și, cândva, nu a avut resurse să le ducă. Dar acum, oh, acum are! Și m-am bucurat să o cunosc așa. Am vrut să o cheme și Ochioasa Subacvatică, de aceea i-am și reprezentat lumea ca într-o neclintire de sub apă. Câtă viață este în acea aparentă neclintire. Și m-am oprit, dar m-am bucurat să aflu de la prietena ei că întocmai așa este ea. Și este un freamăt de viață, o zbatere ce se reține. Dar este!

Aș fi vrut să onorez pornirea cu care a venit către mine. Să o cheme Wabi-Sabi. Însă mi-a părut și mai mult de atât. De fapt, mai cuprinzător și mai profund de atât. M-am bucurat să cunosc o femeie așa de tânără și atât de conștientă de sine, de tot ce iubește la ea, de tot ce găsește, încă, mai greu de acceptat. Și m-am bucurat tocmai pentru că are ochii deschiși să privească înspre ea. Și când spun „ochii”, spun „mintea”. Și când spun „ochii”, spun „sufletul”. Poate de aceea am așezat în această Ochioasă atâția ochi și atâtea priviri. Poate pentru că a trebuit să vadă totul. Poate pentru că alții au privit înspre ea cu mulți ochi și multe așteptări.

De aceea Ochioasa Plină-Ochi și-a ales acest nume. Pentru că ceea ce ea a văzut cândva drept defect eu am văzut drept abundență. Am așezat în jurul ei și în ochii ei multe alte forme de ochi, din motivele amintite mai sus. Multe forme hibrid, între plante și animale. Mulți ochi hibrid. Și poate că am mai așezat atâția ochi și pentru că ar fi avut nevoie, cândva, să vadă altfel lumea sa. Dar acum, acum când mi-a povestit cum o vede, îmi dau seama că este foarte bine pregătită să se vadă, să se descopere, să fie alături de ea însăși.

Am ales numele „Plină-Ochi” și pentru că am descoperit în ea atâtea contraste, atâtea laturi și o multitudine de elemente și feluri de a fi. E minunat că ea conține atâtea unghiuri, atâtea forme, atâtea perspective. E minunat și poate fi greu, uneori. Uneori, nu să conții toate felurile în care exiști e greu, ci să găsești liantul care să le țină pe toate cuprinse, adunate, liniștite. În siguranță. Uneori, tocmai haosul de a conține atâtea și atâtea, deși e minunat să le conții, poate fi greu de dus. Când am vorbit cu ea am rămas cu senzația că știe cine ești, cine a fost și cine ar vrea să fie. Și că știe bine lumea sa interioară iar ceea ce nu a aflat cu totul, este deschisă să vadă, să cunoască. La fel de bine am simțit ceea ce am simțit cândva și la mine: nevoia unui lipici care să țină la un loc, în liniște, în echilibru, și nu în haos, toate felurile minunate în care ea există. Am ales acest liant tot din ea.

Am mai așezat multă floră și vrejuri, și rădăcini, și frunze, și flori, și petale și crengi pe lângă ea și prin ea. Așa am văzut liantul său. Așa cum tot ea mi l-a povestit când mi-a zis cât sens are pentru ea să aibă grijă de plante, să le crească, să le înmulțească. E multă fertilitate de viață în ea (nu de copii neapărat, ci de viață, de belșug, de a trăi cu totul, cu bogăție de tine totul, de a pune suflet în trăire). Am încercat să redau această abundență însă ascunsă, sau poate oprită pe loc.

Și am mai așezat ceva. Ceva fix, ceva rigid, ceva structurat, ceva după reguli. Și nu pentru că ar vrea ea să conțină această geometrie, această structură. Nu așa am văzut-o! Ci pentru că ascultând-o am auzit că are nevoie de strictețe ca să nu se piardă în haos. Am așezat această dorință de strictețe, dar mi-am permis să nu o redau prea rigid, prea fix. Fiindcă de unde am privit-o eu, am văzut mai curând o nevoie de ancorare, de echilibru, în haos. O nevoie de a rămâne definită și totuși deschisă, permeabilă și totuși apărată, ea dar alături de lume și de viață.

De oriunde te-am privit, dragă Ochioasă Plină-Ochi, te-am văzut atât de deschisă la lume, la viață, la iubire, la cine ești și la cine sunt oamenii! Și în același timp de oriunde te-am privit am regăsit în tine ceva ce știam și eu: a fi deschisă și flexibilă și capabilă să vezi, să simți, când ești înconjurată de „orbi” ori de îngrădiri inflexibile este uneori la fel de debilitant. A fi ochi și suflet, bogăție și viață, când în jur ai strictețe, calcule matematice, reguli fixe și linii drepte, sau neclintire poate fi un fel de liniște. Dar este liniștea pe care tu o cauți? Este liantul de care ai tu nevoie? Am încredere că vei continua să descoperi.

Eu m-aș bucura să păstrezi explozia de viață și de tot ceea ce ești în tine. Să nu ucizi serele de Floră a Pământului din tine, pentru a te conforma celor ce pot exista doar calculat și fix. M-aș bucura să îți păstrezi minunații ochi, doldora de culori, și forme, și lumini, și umbre. Doldora de copilărie. De viață. Toate asumate. Cât de grozav! Și m-aș bucura să mă crezi când îți spun că oricât am încercat să cuprind tot ceea ce ești, și prin desen și prin cuvinte, tot simt că nu am reușit să redau multitudinea ta. Iar asta nu găsesc că este altfel decât miraculos.

Poți avea și tu o ilustrație personalizată